Constiinta

alte condi?ii care afecteaz? calitatea sau continuitatea con?tiin?ei, sau informa?ia valabil? pentru con?tiin??. Probleme in auto-monitorizarea sau ?n integrarea vie?ii mentale a unui individ despre un singur eu personal apar intr-o varietate de tulbur?ri.Frith (1992) descria c? multe dintre simptomele pe care indivizii cu schizofrenie le expun ca pe un rateu ?n a-?i atribui ac?iunile propriilor inten?ii sau puteri.?n iluziile de control, de exemplu, un pacient poate afirma c? o for?? exterioar? l-a determinat s? fac? un gest precum dezbr?catul hainelor in public.Dup? Frith, aceast? afirma?ie ar rezulta din faptul c? pacientul nu-?i d? seama c? acesta de fapt ?i-a dorit ac?iunea respectiv?, cu alte cuvinte, ea rezult? dintr-o disociere ?ntre func?ia executiv? ?i auto-monitorizare.Sursa motiva?iei este atribuit? unei for?e externe(?Diavolul m-a determinat s? o fac”), cand de fapt este doar ?n afara sistemului personal al individului.Un alt exemplu este cazul indivizilor cu schizofrenie, care sunt adesea g?si?i subvocalizand chiar vocile pe care ace?tia le aud ca fiind halucina?ii(Frith, 1992, 1996);ascultarea ?nregistr?rilor vocaliz?rilor nu-i determin? s? abandoneze iluzia.Exist? multe modalit??i in care monitorizarea poate da gre?(vezi Proust, 2000), dar rezultatul este acela c? sistemul personal nu este “proprietarul” ac?iunii, ca s? utiliz?m termenul binevenit al lui Kihlstrom (1992, 1997). Aceast? lips? a posesiunii poate fi la fel de simpl? ca ?i imposibilitatea unui individ de a-?i aminti c? ?i-a dorit o anumit? ac?iune, dar acest lucru este aparent mult prea simplu pentru a acoperi toate cazurile.Teoria lui Frith este ?ns? sofisticat? ?i mai general?.El a lansat ipoteza conform c?reia sistemul personal ?i sursa motiva?iei sunt func?ii separate care sunt in mod normal conectate apropiat.Cand o ac?iune este dorit?, procese motorii execut? direct ac?iunea respectiv?, ?i un proces paralel(asem?n?tor cu feed-forwardul ?n controlul mi?c?rilor oculare; vezi Festinger ?i Easton, 1974) informeaz? sistemul personal asupra ac?iunii.?n anumite st?ri disociative, sistemul personal nu este informat.Atunci, cand ac?iunea este observat?, ea apare ca o supriz?, cerand o explica?ie.Sindromul mainii str?ine(Chan & Liu, 1999;Inzelberg, Nisipeau, Blumen & Carasso, 2000) este o disociere radical? de acest gen, adesea conectat? cu o distrugere neurologic? ?n concordan?? cu o deconectare ?ntre planificarea motorie ?i monitorizarea ?n creier(vezi capitolele de Proctor &Vu ?i de Heuer prezente ?n acest volum).?n cazul acestui sindrom, mana pacientului va executa cateodat? ac?iuni complexe, precum deschiderea nasturilor propriei c?m??i, in timp ce acesta prive?te cu groaz? cum se exectu? ac?iunea respectiv?. Tulbur?rile disociative clasice includ st?ri de fug?, ?n care la extrem persoana afectat? va pleca de acas? ?i va ?ncepe o nou? via?? cu amnezie pentru cea precedent?, deseori dup? o anumit? traum?(asta se poate ?ntampla mai des ?n filmele de la Hollywood decat ?n via?a real?, dar se poate intr-adev?r ?ntampla).?n toate aceste cazuri eul este izolat de memoria autobiografic?(vezi capitolul de Roediger & Marsh din acest volum).Sindromul disocierii identit??ii este cunoscut de asemenea ca sindromul personalit??ii multiple.Au existat destule ?ndoieli cu privire la realitatea acestei tulbur?ri, dar exist? dovezi c? o parte din personalit??ile multiple nu ?mpart cuno?tii?e explicite unele cu altele(Nissen, ?i al., 1994), chiar dac? amintiri implicite dobandite de o una dintre personalit??i par s? fie disponibile ?i pentru altele. Denumite in prezent tulbur?rile de conversie, disocierile isterice, precum orbirea sau paralizia, sunt foarte comune ?n timpul r?zboaielor sau ale altor tulbur?ri civile.Un exemplu ar fi cazul a 200 de refugia?i din Cambodgia diagnostica?i cu orbire psihogen?(Cooke, 1991).S-a speculat c? forma specific? a tulbur?rilor de conversie pe care ace?tia au avut-o a fost rezultatul vederii unor lucruri teribile ?nainte ca ace?tia sa ias? din Cambodgia.Oricare ar fi fost motivul, tulburarea poate fi descris? ca un blocaj al accesului sistemului personal la informa?ia vizual?, adic? o disociere dintre sine ?i percep?ie.O dovad? pentru interpretarea acestui lucru este constatarea faptului c? un pacient cu analgezie isteric? intr-un bra? nu a relatat vreo senza?ie atunci cand a fost stimulat cu ?ocuri electrice puternice dar a suferit schimb?ri normale ?n indexurile fiziologice care erau administrate(Kihlstrom, ?i al., 1992).A?adar, mesajele de durere erau transmise prin sistemul nervos ?i au avut multe dintre efectele normale, dar sistemul monitoriz?rii con?tiente nu le-a ?dominat” , acestea nefiind sim?ite ?n mod con?tient. Anosognozia(Galin, 1992; Ramachandran, 1995, 1996; Ramachandran, ?i al., 1996) este o negare a deficitelor datorate leziunilor neurologice.Aceast? negare poate lua forma unei am?giri rigide care este ap?rat? cu tenacitate ?i inventivitate.Ramachandran ?i al.(1996) au relatat cazul D-nei R., o pacient? cu atac cerebral la emisfera dreapt? care ??i nega paralizia la mana stang?.Ramachandran a rugat-o s? arate spre el cu mana dreapt?, lucru pe care ea l-a ?i f?cut.Atunci cand aceasta a fost rugat? s? arate cu mana stang?, cea paralizat?, mana a r?mas imobil?, dar ea a insistat c? a urmat ?ntocmai instruc?iunea.Cand a fost provocat?, pacienta a f?cut urm?toarea afirma?ie: ?Suf?r de artroz? sever? la um?r, ?ti?i acest lucru, domnule doctor.M? doare.” Bisiach ?i Geminiani (1991) au relatat cazul unei femei lovit? subit de paralizie pe partea stang? care se plangea, ?n drumul spre spital, de faptul c? un alt pacient ?i-a uitat o man? stang? pe patul ambulan?ei.A fost de acord cu faptul c? um?rul stang ?i bra?ul ?i apa?in, dar a devenit evaziv? la atribuirea antebra?ului ?i a continuat s?-?i nege complet mana. Neg?rile de genul acesta sunt ?n concordan?? cu o disociere ?ntre reprezentarea unei p?r?i a corpului sau a unei func?ii(Sindromul lui Anton este negarea unei pierderi de vedere, de exemplu) ?i reprezentarea sinelui.Datorit? faptului c? anosognozia este specific? condi?iilor neurologice (?ntotdeauna ?n cazul tulbur?rilor ap?rute ?n emisfera dreapt?), este dificil de argumentat c? aceast? negare provine dintr-o ?nc?p??anare de a accepta deficitul.Anosognozia este rareori g?sit? ?mpreun? cu paralizii la fel de severe rezultate din leziunile emisferei stangi(vezi sec?iunea denumit? “Observa?ii asupra Patologiei Umane? pentru o mai mare fundament neurologic al anosognozie ?i a altor disocieri asem?n?toare). Vaudeville ?i ?sideshow-urile” de la circ sunt loca?ii legendare pentru efectele extreme ?i grote?ti ale sugestiei hipnotice, precum b??icile cauzate de creioane transformate ?n mod hipnotic ?n v?traie ro?ii-fierbin?i, sau oameni de altfel respectabili clonc?nind precum g?inile ?i protejandu-?i ou?le pe care le credeau c? le-ar fi produs pe scen?.Este temptant s? respingem aceste spectacole ca fiind false, dar modific?ri senzoriale extreme pot fi replicate ?n condi?ii controlate(Hildegard, 1968).Durerea extrem? a stimul?rii cu un presor rece poate fi blocat? complet de sugestii hipnotice ?n situa?ii bine-controlate experimental.Amintirea unei scurte liste de cuvinte ?nv??ate sub hipnoz? poate fi de asemenea complet blocat? de sugestia post-hipnotic?.?ntr-un experiment, Kihlstrom (1994) a descoperit c? recompensele b?ne?ti mari erau ineficiente ?n a induce amintirea, spre uimirea participan?ilor, care ?i-au amintit obiectele relativ u?or atunci cand le-a fost eliberat? sugestia, dar recompensa nu mai era disponibil?. ?n ciuda catorva voci separate(Barber, 2000), hipnoza pare a fi un fenomen real de o extraordinar? ?i verificabil? modificare a con?tiin?ei.Teoria neodisocierii lui Hilgard (1992) trateaz? hipnoza ca pe o form? a disocierii prin care sistemul personal poate fi func?ional deconectat de la alte surse de informare, sau chiar separat intern intr-un sine care raporteaz? ?i un observator ascuns. O preocupare cu privire la disociere sau la alt? teorie a hipnozei este explica?ia puterii hipnotistului.Care este mecanismul prin care hipnotistul de?ine controlul asupra indivizilor susceptibili 'F?r? o buna explica?ie a mecanismului de control hipnotic, teoria este incomplet? ?i orice rezultate sunt predispuse la specul?ri desconsiderante.Suger?m c? mecanismul poate consta dintr-o receptivitate a controlului de c?tre al?ii care este o parte a naturii noaste ca animale sociale.A?adar, tehnicile hipnotice sunt scurt?turi ale manipul?rii-pentru un timp scurt ?i cu o for?? puternic?-levierelor sociale ?i corzilor care sunt folosite de conduc?tori, demagogi, semeni ?i grupuri ?n multe situa?ii. Pentru Ce Exist? Con?tiin?a ' De Ce Nu Suntem Ni?te Zombii ' Baars(1988, 1997) a sugerat c? analiza contrastiv? este modalitatea cea mai puternic? de a descoperi func?ia con?tiin?ei.Dac? percep?ia inco?tient? are loc, care sunt diferen?ele ?ntre percep?ia cu sau f?r? con?tiin?? 'Putem pune aceea?i ?ntrebare ?i despre memoria cu sau f?r? con?tientizare.?intr-un alt fel de a spune, ce adaug? con?tiin?a ' Dup? cum a remarcat Searle(1992, 1993), con?tiin?a este un aspect important a vie?ii noastre mentale ?i pe bun? dreptate c? trebuie s? aib? o anumit? func?ie.Dar care este aceasta ' Cateva regularit??i apar cand ne gandim la cercet?rile efectuate asupra con?tiin?ei.Una dintre ele este faptul c? controlul strategic asupra ac?iunii ?i folosirea informa?iei par s? fie ?nso?ite de con?tientizare.A?adar, ?n experimentele efectuate de Cheesman ?i Merikle(1986) sau Merikle ?i al.(1995), materialul prezentat sub treapta con?tiin?ei a fost ignorat dar nu a fost exclus de la un ca ?n cazul cand materialul prezentat s-a aflat deasupra treptei con?tiin?ei.Precum au ar?tat Shiffrin ?i Schneider(1997), atunci cand un exerci?iu este suficent f?cut pentru a detecta o automat o anumit? ?int? dat?(de exemplu, incon?tientul), sistemul se blocheaz? pe acea ?int? ?i are nevoie de re?nv??are dac? identitatea ?intei este schimbat?.Automatizarea ?i procesarea incon?tient? ??i p?streaz? capacitatea atunci cand sunt corespunz?toare una alteia, dar cu costul inflexibilit??ii.Aceste rezultate sugereaz? de asemenea faptul c? con?tiin?a este un mediu cu o capacitate limitat? ?i c? alegerea proces?rii este ?ntre con?tientizare, control ?i capacitate limitat?, pe de o parte, ?i automatizare, incon?tiin?? ?i o capacitate larg?, pe de alt? parte. O alt? generalizare este aceea c? con?tiin?a ?i sinele sunt intim legate.Disocierea de sine poate duce la incon?tiin??: invers, ?nregistrarea incon?tient? a materialului poate cauza ca acesta s? nu fie ?de?inut” de c?tre sine.Acest lucru este bine ilustrat ?n compara?ia ?ntre memoria implicit? ?i cea explicit?.Performan?a memoriei implicite este automat? ?i nu este ?nso?it? de o senza?ie ?nc?rcat? cu sens de genul ?Eu am f?cut-o.”.A?adar, dup? ce li s-a ar?tat o list? con?inand cuvantul ” motorboat(barc? cu motor) ”, individul care suferea de amnezie a uitat complet lista sau chiar faptul c? c? ar fi v?zut vreo list?, dar cand este a fost rugat s? scrie un cuvant care ?incepe cu ”mo-”, acesta a folosit cuvantul ”motorboat(barc? cu motor) ” mai degrab? decat alte cuvinte mai uzuale precum ”mother(mam?) ” sau ”moth(molie) ”.?intrebat de ce a folosit acest cuvant, el a r?spuns c? ”Nu ?tiu.Acesta mi-a trecut prin minte.” Persoana cu o memorie normal? care stocheaz? o finalizare a tulpinii care a fost determinat? de un cuvant care nu mai este valabil la momentul respectiv ar afirma acela?i lucru ”Acesta mi-a trecut prin minte. ”Lipsa mai radical? de posesiune in anosognozii este un exemplu frapant de deconectare dintre sine ?i stimularea perceptiv?.Hipnoza poate fi o metod? de a crea disocieri similare ?n oamenii neafecta?i, astfel ?ncat ace?tia s? nu poat? s?-?i controleze ac?iunile, sau s? descopere c? amintirea anumitor cuvinte este blocat?, sau s? nu simt? nicio durere cand sunt supu?i ?ocurilor electrice, toate acestea datorit? unei separ?ri induse dintre sistemul personal ?i ac?iune sau senza?ie. Putem afirma c? con?tiin?a este necesar? pentru a aduce material sistemului personal astfel ?ncat acesta sa fie de?inut ?i supus controlului strategic.Invers, se poate spune c? con?tiin?a apare atunci cand sinele este implicat ?n cogni?ie.?n cel de al doilea caz, con?tiin?a nu exist? ”pentru” nimic anume dar reflect? faptul c? ceea ce noi numin experien?? con?tient? este produsul angajamentului sinelui cu procesarea cognitiv?, care ar fi putut de altminteri s? procedeze ?ntr-un mod inco?tient.Acest lucru ne las? cu dificila sarcin? de a defini sinele. Concluzii Poate c? cel mai important progres ?n studiul con?tiin?ei este acela de a ?nlocui modelul din Figura 1.1 cu ceva mai compatibil cu descoperirile f?cute ?n sfera func?iilor con?tiin?ei.Exist? cateva exemple care merit? luate ?n seam?.Schacter (1987) a propus un sistem paralel cu o func?ie con?tient? de monitorizare.Modelul propus de Marcel(1983a, 1983b) este similiar ?n faptul c? procesorul con?tient este un sistem de monitorizare.Modelul spa?iului de lucru global al lui Baars(1988) pare a fi cel mai dezvoltat model de acest fel (vezi Franklin ?i Graesser, 1999, pentru un model similar de inteligen?? artificial?), cu procesoare paralele f?cand mult din munca cognitiv? ?i un sistem personal care de?ine func?ii executive.Nu ?ncerc?m o revizuire a Figurii 1.1 care s? f ie mai ?n acord cu cuno?tiin?ele prezente, dar orice revizuire de acest fel ar con?ine procese paralele, dintre care multe nu sunt accesibile con?tiin?ei.Func?ia con?tiin?ei ?n cazul acesta este aceea de a controla procesele,de a monitoriza activit??ile ?i de a coordona activitatea procesoarelor disparate..Un a?a model intuitiv ar putea fi un punct de plecare bun, dar suntem departe de a avea un model al con?tiin?ei riguros ?i larg acceptat. ?n ciuda continuelor dificult??i filosofice ?i teoretice ?n definirea rolului con?tiin?ei ?n procesarea cognitiv?, studiul con?tiin?ei poate fi un domeniu care s? ofere ?ansa integr?rii diversit??ii domeniului psihologiei cognitive.Dezvoltarea unei teorii unificate a con?tiin?ei poate fi un mecanism pentru a exprima cum pot fi integrate aceste diferite func?ii. ?n sec?iunea urm?toare vom examina impactul revolu?iei ?n neuro?tiin?? asupra studiului con?tiin?ei ?i func?ion?rii cognitive. INTERPRET?RI NEURO?TIIN?IFICE ALE CON?TIIN?EI Date provenind din Studiile Celulei Unice Una dintre cele mai irezistible linii de cercetare a reie?it din descoperirea lui Nikos Logothetis a faptului c? exist? celule unice ?n cortexul vizual al macacilor a c?ror activitate este corelat? cu percep?ia con?tient? a respectivei maimu?e.(Logothetis, 1998; Logothetis & Schall, 1989).Experimentele lui au fost ca o dihonie ap?rut? ?n respectabila paradigm? a detec?iei tr?s?turilor.Experimente tradi?ionale ?n detec?ia tr?s?turilor presupun prezentarea varia?ilor stimului vizuali unei maimu?e ?n timp ce este ?nregistrat?(printr-un electrod implantat) activitatea celulei unice ?ntr-o anumit? zon? a cortexului vizual.Mult din ceea ce se ?tie despre organizarea func?ional? a cortexului vizual a fost descoperit prin intermediul acestor studii: pentru a determina dac? o anumit? zon? este sensibil? la, s? spunem, culoare sau mi?care, experimentatorii variaz? parametrii relevan?i ?n timp ce ?nregistreaz? activitatea celulor unice ?i caut? anumite celule care dau un r?spuns mai consistent la un anumit stimul. Desigur, faptul c? o celul? unic? reprezint? o anumit? caracteristic? vizual? nu implic? neap?rat ceva despre ceea ce animalul chiar percepe; multe caracteristici extrase de zonele vizuale timpurii(precum peticile care ?nconjoar? centrul) nu au un corelat direct ?n percep?ia con?tient?, ?i o bun? parte din sistemul vizual poate s? r?man? oarecum sensibil la stimuli ?n cazul unui animal anesteziat ?ntr-o stare de incon?tiin??.Contribu?ia lui Logothetis ?i a colegilor s?i a fost aceea de a fi f?cut distinc?ia ?ntre ceea ce este reprezentat de c?tre creier ?i ceea ce este perceput de c?tre organism.Au f?cut acest lucru prin prezentarea unor maimu?e a stimulilor ”rivali”-stimuli care pot suporta intepret?ri conflictuale, multiple ale campului vizual.O stimulare rival? vizual? comun? implic? dou? zone de linii care trec una pe lang? cealalt?; oamenii expu?i acestei stimul?ri afirm? c? liniile fuzioneaz? ?ntr-o gril? care se mi?c? fie ?n sus, fie ?n jos ?i c? direc?ia perceput? a mi?c?rii tinde s? se inverseze aproximativ o dat? pe secund?. ?n zona MT, care este cunoscut? ca reprezentand mi?c?rile vizuale, unele celule vor r?spunde continuu la un anumit stimul(exemplu, o gril? care se mi?c? ?n sus) atata timp cat acesta este prezent.?n cadrul acestei popula?ii, a fost g?sit? o subpopula?ie care avea r?spunsuri fluctuante la stimulii rivali, ?i a fost demonstrat faptul c? activitatea acestor celule este corelat? cu r?spunsul comportamental al maimu?ei.De exemplu, ?n cadrul popula?iei de celule care au r?spuns puternic la grilele care se mi?cau ?n sus, a existat o subpopula?ie a c?rei activitate a fluctuat(aproximativ o dat? pe secund?) ca r?spuns la o gril? rival?, ?i ale c?rei perioade de activitate intens? erau corelate cu relat?rile maimu?ei de a fi v?zut o gril? care se mi?ca ?n sus. Aceast? descoperire a fost oarecum un moment critic pentru c? a stabilit faptul c? activitatea neuronilor senzitivi nu este explicat? ?ntotdeauna ?n termeni de propriet??i ale stimulilor distali.Comparand ?ncerc?rile ?n care un anumit neuron este foarte activ cu cele ?n care este mai pu?in activ, nu s-a g?sit nicio diferen?? ?n stimulii externi sau ?n condi?iile experimentale.Singura diferen?? care urm?re?te activitatea celulei este relatarea maimu?ei despre percep?ia sa a mi?c?rii.Unii ar propune c? celule urm?resc oarecum outputul motor al maimu?ei sau inten?ia sa, dar acest lucru este greu de demonstrat datorit? localiz?rii ?i conectivit??ii acestora.Cea mai natural? intepretare este aceea c? ace?ti neuroni reflect?-?i probabil formeaz? baza neuronal? pentru- con?tientizarea mi?c?rii vizuale a maimu?ei. Unele cercet?ri ale celulelor unice par s? demonstreze c? exist? un efect direct al proces?rilor la un nivel mai ?nalt, poate legat de con?tientizare sau inten?ionalitate , asupra proces?rilor la un nivel mai mic.De exemplu, Moran ?i Desimone (1985) au ar?tat c? r?spunsul unei celule vizuale este modificat de repartizarea aten?ional? a maimu?ei ?n campul s?u receptiv. Date provenind din Patologia Uman? Un mare dezavantaj a studiilor asupra celulelor unice este acela c? acestea sunt f?cute doar pe animale, deoarece procedura este invaziv? ?i pentru c? exist? o redus? folosin?? clinic? a datelor celulelor unice apar?inand cortexul vizual al unui pacient.Avansurile recente ?n neuroimagstica(cea mai notabil? apari?ia RMN-ului) au f?cut posibil? observarea nonivaziv? a creierului uman normal, la o scal? mai fin?, ?i ?ntr-un timp real.?n mod tradi?ional, oricum, mare parte din ceea ce ?tim despre arhitectura func?ional? a creierului uman a derivat din studiul pacien?ilor care au suferit leziuni cerebrale, fie din cauza unui atac, a unei r?ni sau a unei boli degenerative.Date despre efectele unei leziuni pot fi stranse prin observa?ia clinic? ?i prin testele de comportament, ?i atunci localizarea leziunii poate fi deslu?it? cu ajutorul formelor mai simple de neuroimagistic? sau prin autopsie dup? moarte. Este extrem de dificil s? se utilizeze datele despre leziune pentru a afirma ceva despre localizarea func?iei deoarece o leziune ?ntr-o anumita zon? poate s? ?ntrerup? o func?ie chiar dac? zona ?n sine nu este ”pentru” func?ia respectiv?(de exemplu, ?n cazurile in care leziunea ?ntrerupe o punte de leg?tur? sau produce un semnal conflictual).?n cazul ?ntreruperilor legate de con?tiin??, oricum, numai faptul de a ajunge s? se ?n?eleag? caracterul deficitului ?nsu?i poate aduce ?n?elegerea structurii func?ionale a con?tiin?ei; doar v?zand care anumite tipuri de descompunere sunt posibile ?ntr-un sistem se pot dezv?lui multe despre arhitectura sa.Poate cel mai clar exemplu al acestui fapt este fenomenul ”blindsight”. Acest fenomen apare la unii pacien?i care au suferit leziuni ?n cortexul vizual primar(cunoscut ?i sub denumirea de cortex striat, sau zona V1).Aceast? leziune produce un camp orb ?n vederea pacientului din partea opus? a leziunii;pacien?ii vor reporta o absen?? total? a percep?iei vizuale ?n acest camp.Cu toate acestea, unii pacien?i prezint? o abilitate p?strat? de a r?spunde ?n anumite moduri la stimulii prezen?i ?n acest camp.De exemplu, pacien?ii pot fi ?n stare s? apese pe un buton atunci cand stimulul apare, s? arate direc?ia stimulului, sau chiar s? r?spund? ?n mod specific la con?inutul emo?ional al expresiilor faciale.(de Gelder, Vroomen, Pourtois, & Weiskrantz, 1999), ?n timp ce ace?tia insist? c? nu pot vedea nimic ci pur ?i simplu ”ghicesc”.Cercet?rile pe subiec?i umani ?i maimu?e(Weiskrantz, 1990, 1998) au demonstrat ipoteza care afirm? c? p?strarea aceastei capacit??i discriminatorii este datorat? c?ilor extrastriate care transport? anumit? infoma?ie vizual? la zone ale creierului din afara cortexului vizual, zone implicate ?n func?ii precum coordonarea senzorio-motorie. Fenomenul de ”blindsight” este legat de studiul con?tiin?ei ?n destule moduri.?ntai, aminte?te puternic de multa activitate care se desf??oar? ”?n afara” con?tiin?ei: chiar ?i o form? de procesare senzorial? care rezult? ?ntr-o reac?ie con?tient?(de exemplu, r?spunsul emo?ional la o expresie facial? sau senza?ia difuz? c? ”ceva s-a schimbat”) poate fi relativ independent? de informa?ia senzorial? care este valabil? pentru con?tiin??.Apoi, acest fenomen demonstreaz? clar existen?a unei diviziuni func?ionale, v?zut? ?n sistemul motor, ?ntre mecanismele implicate ?n selectarea con?tient? ?i ini?ierea unei ac?iuni ?i mecanismele incon?tiente care ?i ghideaz? implementarea ?i execu?ia.(Llinas, 2001).?n ultimul rand, ofer? posibilitatea ispititoare-abia ?ncepand s? se realizeze-de a utiliza neuroimagistica pentru investigarea diferen?elor ?n cadrul unei activit??i atunci cand aceea?i sarcin? este ?ndeplinit? cu sau f?r? con?tientizare.(Morris, DeGelder, Weiskrantz, & Dolan, 2001). O alt? linie de investiga?ie ?nfloritoare a implicat constela?ia de deficite enigmatice asociate cu o leziune unilateral? a cortexului parietal. Cortexul parietal joac? un rol esen?ial ?n coordonarea ac?iunii cu percep?ia ?i este cunoscut a con?ine o varietate de h?r?i senzoriale ?i motorii care sunt integrate ?n modalit??i complexe.Leziunile parietale drepte produc paralizia complet? sau par?ial? a p?r?ii stangi a corpului, ?i aproape mereu produc un anumit grad de ”hemineglect”, o tendin?? de a ignora partea opus? a legiunii(de exemplu, partea stang?; aceasta nu este asociat? cu leziuni parietale stangi).Aceast? tulburare are atat componente senzoriale cat ?i motorii: pacien?ii nu vor putea s? r?spund? la stimulii veni?i de la obiectele pozi?ionate ?n partea stang? ?i nu-?i vor putea utiliza ?n mod spontan membrele stangi.Aceast? confuzie lateral? are tendin?a de a se manifesta ?n cadrul unei variet??i de modalit??i ?i cadre coordonate(de exemplu, auditive ?i vizuale, centrate pe corp, sau centrate pe obiect).Multe dintre testele standard ale fenomenului de ”hemineglect” sunt bazate pe sarcini ?n care sunt utilizate creionul ?i hartia ?i care sunt ?ndeplinite cu mana dreapt?: de exemplu, pacien?ii cu aceast? tulburare care sunt ruga?i s? copieze o imagine(prezentat? ?n campul drept al pacientului) vor umple partea dreapt? dar vor l?sa in partea stang? doar o schi?? sau gol, iar dac? sunt ruga?i s? taie o linie orizontal? ace?tia vor prezenta o confuzie substan?ial? a p?r?ii drepte(pentru o trecere ?n revist? a descoperirilor clinice sau experimentale cu privire la fenomenul de ”hemineglect”, vezi Kerkhoff, 2001). O varietate de mecanisme au fost propuse pentru acest fenomen, dar domeniul a fost ?ngustat de un experiment ingenious f?cut de Edoardo Bisiach ?i colegii s?i(Bisiach & Luzzatti, 1978).Pentru a discerne dac? deficitul a fost ?n primul rand unul de percep?ie senzorial? sau unul de procese prezente la nivel mai ?nalt precum aten?ia sau reprezentarea, Bisiach a creat un test care cerea numai inputul sau outputul verbal.Acesta ?i-a rugat subiec?ii s?-?i imagineze c? stau la cap?tul nordic a unei pie?e publice cunoscute din ora?ul acestora ?i s? relateze din memorie toate cl?dirile aflate ?n fa?a pie?ei.Ceea ce a descoperit acesta este faptul c? pacien?ii prezentau acest fenomen chiar ?i pentru aceast? panoram?: ?n descrierile acestora, ei au listat cl?dirile din partea vestic? a pie?ei(aflate ?n partea lor imaginar? dreapt?) ?n mod corect ?i au omis o parte sau toate din cl?dirile din partea estic?.Chiar ?i mai frapant, cand au fost ruga?i s? repeat? aceea?i sarcin? dar de data aceasta s? se imagineze ca fiind pozi?iona?i ?n partea de sud a pie?ei publice, cei care neglijau partea stang? au persistat, acest lucru ?nsemnand c? ace?tia au listat cl?dirile pe care le omiseser? ?nainte ?i nu au reu?it s? listeze cl?dirile pe care tocmai le descriseser?.Datorit? faptului c? subiec?ii se concentrau pe amintirile formate ?naintea apari?iei leziunii, Bisiach a ra?ionat c? modelul de deficit poate fi explicat de un e?ec la nivelul reprezent?rii. Acest lucru luat singur ar fi fascinant, dar ceea ce face fenomenul de ”hemineglect” relevant pentru studiul con?tiin?ei este asocierea sa frecvent? cu deregl?rile mai bizare ale conceperii propriului corp.De exemplu, unii pacien?i la care acest fenomen este prezent, sufer? de misoplegie, adic? o neputin?? de a realiza c? membrele din partea stang? a corpului sunt ale lor.Pacien?ii cu misoplegie exprim? adesea ur? fa?? de membrele str?ine ?i vor s? scape de acestea; V.S. Ramachandran (Ramachandran & Blakeslee, 1998) reporteaz? cazul unui pacient care tot c?dea din pat datorit? ?ncerc?rilor sale de a sc?pa de propriul bra?, despre care credea ca apar?ine unui cadavru pus ?n pat de c?tre studen?i glume?i de la medicin?.Al?i pacien?i, ?n timp ce-?i priveau membrul cu indiferen??, f?ceau afirma?ii bizare si lipsite de sens precum c? ”apar?ine altcuiva” chiar dac? era ata?at propriului lor corp.Este important de subliniat faptul c? ace?ti pacien?i nu sunt afecta?i cognitiv;IQ-uriel acestora nu sunt mai sc?zute, ?i ace?tia au un scor normal sau aproape de normal la sarcinile care nu implic? utilizarea sau ra?ionalizarea despre hemi-zona afectat?. O tulburare ?i mai stranie asociat? cu aceast? afec?iune este anosognozia sau ”necon?tientizarea deficitului”.Acest nume este folosit oarecum ?ntr-un sens mai larg, pentru a include necon?tientizarea altor deficite precum amnezia sau afazia.Ne vom concentra ?n continuare asupra anosognoziei pentru fenomenul de ”hemineglect” ?i hemiparez?, de vreme ce r?mane neclar? m?sura ?n care categoria mai larg? de cazuri poate sau trebuie s? fie explicat? ?ntr-un mod unitar. Pacien?ii cu anosognozie prezint? o aproape sau o total? lips? de con?tientizare a paraliziei pe care o au.De?i ?inti?i ?ntr-un scaun cu rotile, ace?tia vor insista c? sunt capabil de a-?i utiliza ?n mod normal membrele stangi; dac? le sunt presate, ace?tia vor produce scuze fabuloase, sus?inand c? sunt ”obosi?i” sau, ca ?ntr-un caz uimitor, ”nu foarte ambidextru”(Ramachandran, 1995).Ramachandran a ar?tat c? aceast? lips? de con?tientizare se extinde chiar ?i la nivelul deciziilor incon?tiente precum cum s? apuci sau s? manipulezi un obiect;subiec?ii cu anosognozie ??i vor utiliza mana cea func?ional? pentru a ?ncerca s? ridice o tav? sau s?-?i lege ?iretul ?ntr-un mod ?n care ace?tia nu pot reu?i f?r? ajutorul celeilalte maini ?i fie nu vor reu?i s?-?i ?nregistreze e?ecul ?n aceast? sarcin? sau vor r?mane suprin?i de acesta.Bisiach(Bisiach & Rusconi, 1990) a ar?tat c? anosognozia se extinde de asemenea ?i asupra campului perceptual; spre deosebire de pacien?ii cu orbire emisferic? datorat? leziunilor retinale sau occipitale, pacien?ii cu anosognozie sunt incapabili s? r?spund? la stimulii afla?i ?n jum?tatea campului lor vizual. Anosognozia este o deficien?? fascinant? ?i enigmatic? pentru care un rezumat scurt nu este de ajuns.Totu?i, pentru demersurile noastre, trei caracteristici sunt mai pregnante.Prima ?i cea mai important? este impenetrabilitatea cognitiv?: Chiar ?i cei mai inteligen?i ?i cooperan?i pacien?i nu pot fi f?cu?i s? ?n?eleag? natura acestei deficen?e.Acest fapt clasific? tulburarea ca un deranjament al con?tiin?ei deoarece se refer? la incapacitatea unui individ de a-?i forma m?car o reprezentare abstract? a unor situa?ii particulare. A doua este gradul bizar, posibil halucinatoriu de confabula?ie asociat tulbur?rii.Aceste confabula?ii ridic? ?ntreb?ri profunde cu privire la rela?ia dintre percep?ia de sine, ?n?elegerea de sine, ?i autodescrierea.A treia caracteristic? este faptul c? trebuie re?inut c? anosognozia este adesea specific? unui anumit domeniu; pacien?ii care nu-?i con?tientizeaz? paralizia pot totu?i s?-?i admit? prezen?a altor probleme de s?n?tate, si au fost demonstrate duble disocieri ?ntre anosognozii pentru diferite forme de negare la nivelul pacien?ilor singulari( de exemplu, ignorare senzorial? vs. motorie, sau ignorarea spa?iului personal vs. a celui extrapersonal). Exist? cel pu?in trei ipoteze majore privind mecanismul fenomenului de ”hemineglect” ?i tulbur?rile asociate acestuia: Bisiach ?l trateaz? ca pe o deformare sistematic? sau ”distorsiune metric?” ?n spa?iul reprezenta?ional al pacientului(Bisiach, Cornacchia, Sterzi, & Vallar, 1984);Heilman ?i Schacter ?l atribuie e?ecului sistemelor de monitorizare de ordinul al doilea(Heilman, Barrett & Adair, 1998;Schacter, 1990); iar Ramachandran prezint? o teorie complex? ?n care emisfera stang? este specializat? pentru a construi ?n?elegerea iar emisfera dreapt?(lezat? ?n aceste tulbur?ri) este specializat? pentru a utiliza date conflictuale pentru a r?sturna ?nterpret?rile mai vechi(Ramachandran, 1995).Teorial lui Ramachandran, chiar dac? este foarte speculativ?, este singura care justific? direct e?ecurile cognitive are misoplegiei ?i anosognoziei.Celelalte teorii nu sunt incompatibile cu fenomenul, dar pentru a aduce explica?ii satisf?c?toare pentru comportamentul pacien?ilor ar trebui(cel pu?in) s? fie integrate cu o justificare a mecanismelor confabul?rii(vezi, de exemplu, Moscovitch & Melo, 1997).?n orice caz, ceea ce vrem s? subliniem aici este modul prin care o leziune a zonei somatosenzoriale poate produce e?ecuri de ra?ionalizare ?ntr-un anumit domeniu.Acest lucru sugereaz? dou? idei contraintuitive despre gandirea abtract?, un proces despre care mult timp s-a crezut a fi o func?ie a lobilor frontali: Fie este de fapt mai larg distribuit? de-a lungul altor zone ale creierului, ?ncluzand zonele corticale temporale ?i parietale, sau gandirea coerent? de ordinul al doilea despre un anumit domeniu poate necesita func?ionarea intact? a zonelor care construiesc reprezent?ri de prim ordin al respectivului domeniu.Aceast? a doua ipotez? poate fi ?n bun? concordan?? cu multe dintre modele recente ale bazei neuronale ale con?tiin?ei, in speciale cele ale lui Damasio ?i Edelman(discutate mai tarziu). O introducere ?n teoriile curente Mai mul?i factori au ?ntre?inut curentele ?nfloriri de cercet?ri neuro?tiin?ifice asupra con?tiin?ei.Progresele uimitoare ?n neuroimagistic? au produs o nou? p?trundere ?n anatomia func?ional? a creierului;studiile asupra propriet??ilor sensbile ale neuronilor, atat in vitro cat ?i ?n modelele computerizate, au rezultat ?ntr-o ?n?elegere mai profund? a principiilor neurodinamicii.Aceast? ?n?elegere mai sofisticat? a creierului a f?cut posibil? apari?ia mai multor ipoteze specifice despre structurile care dau na?tere con?tiin?ei.C?utarea unei teorii neuronale a con?tiin?ei se leag? implicit cu noua tendin?? c?tre teoriile aflate la o scal? mai larg? care s? explice func?ii fundamentale ale creierului precum reprezentarea, integrarea senzorio-motorie ?i controlul executiv (Koch & Davis, 1994).Aceste proiecte sunt ambi?ioase, desigur, dar ?n momentul de fa?? nu exist? vreun dubiu cu privire la veridicitatea lor ?tiin?ific?.?n aceast? sec?iune vom prezenta un num?r de ipoteze recente.A existat o frapant? convergen?? printre teoriile majore ale bazei neuronale ale con?tiin?ei, o convergen?? atat ?n structura conceptual? precum ?i ?n alegerea structurilor creierului care s? fie studiate.Ca o consecin??, mai bine decat s? se trateze teoriile ?n mod individual, una cate una, fiecare subsec?iune este legat? de un anumit concept particular sau de o anumit? component? teoretic? care poate juca un rol ?n mai multe teorii diferite.Exist? un schimb aici deoarece ?n focalizarea pe conceptele fundamentale, trebuie ?n mod necesar s? coment?m o parte dintre detaliile considera?iilor individuale.Am f?cut aceast? alegere cu o privire asupra echilibrului tratamentelor existente: Mul?i dintre teoreticienii numi?i aici au publicat recent expuneri lungi, lucide ale considera?iilor lor individuale, dar ?nc? nu am remarcat prezen?a vreunei trat?ri sintetice extinse.Sper?m c? abordarea vizat? aici va asista cititorul atat ?n ?n?elegerea concep?iilor individuale cat ?i ?n stabilirea contribu?iilor acestora ?n explicarea con?tiin?ei. Dou? lucruri trebuiesc subliniate ?nainte.Primul, convergen?a lor ofer? anumite vederi optimiste asupra proiectului unei teorii stabile, ?mature? a con?tiin?ei care poate s? apar?.Teoriile curente specifice ale con?tiin?ei sunt f?r? ?ndoial? defectuoase ?n multe privin?e; dar pare din ce ?n ce mai clar c? cel putin acestea caut? ?n locul potrivit, ?i acesta este un pas foarte important ?n dezvoltarea unei subdiscipline ?tiin?ifice.Pe scurt, se pare c? neuro?tiin?a con?iin?ei este pe cale de a se muta de la un modalitate de progres revolu?ionar la una evolu?ionar. Al doilea, este important de remarcat faptul c? toate aceste teorii sus?in c? con?tiin?a nu este un epifenomen;cu alte cuvinte, acestea trateaz? con?tiin?a ca ceva care joac? un rol func?ional si (probabil) confer? anumite avantaje concrete organismelor la care aceasta este prezent?.Aceast? presupunere a fost controversat? din punct de vedere istoric, dar cum aceste teorii ?nc? mai au sus?inere empiric?, aceast? presupunere devine din ce ?n ce mai plauzibil?. M?nunchiurile dinamice ale activit??ii Prima modalitate de abordare a con?tiin?ei a fost, incontestabil, aceaa a psihologiei asocia?ioniste care trata con?tiin?a precum un container sau un spa?iu ?n care numeroase idei vin ?i pleac?.Dou? ?ntreb?ri esen?iale puse de c?tre asocia?ioni?ti ?nc? mai sunt valabile ?i ast?zi: Cum se formeaz? ideile ?i ce principii ghideaz? tranzi?ia dintre idei ' Punand aceste ?ntreb?ri ?n contextul neuro?tiin?ei, se deschide, pentru prima oar?, posibilitatea de a merge dincolo de nivelul de suprafa?? pentru a c?uta mecanismele subiacente form?rii ?i tranzi?iei ideilor.Teoreticienii con?tiin?ei sunt acum ?n stare s? ?ntrebe cum ?i chiar de ce este generat? experien?a con?tient?, nu doar s? descrie ce anume se ?ntampl? ?n experien??. Cele mai curente teorii sus?in ideea de baz? c? preceptele ?i conceptele individuale au un corelat neuronal sub forma unui ?m?nunchi? sau a unui ?agregat? de neuroni(Crick & Koch, 1995; Greenfield, 1995, Llinas, Ribary, Contreras, & Pedroarena, 1998;Singer, 1996; Tononi & Edelman, 1998).Teoriile m?nunchiului ??i iau ca punct de plecare provocarea de a face distinc?ia dintre activitatea mental? con?tient? ?i procesarea neuronal? incon?tient?.?n sistemele senzoriale ?ndeosebi, este clar faptul c? creierul ??i reprezint? mai mult? informa?ie decat con?tientizeaz? individul ?n orice moment; de exemplu, ?ntregul camp vizual este reprezentat ?n cortexul vizual, dar experien?a con?tient? este (de obicei, mai mult sau mai pu?in) restric?ionat? la o singur? por?iune din acest camp.Care este atunci indicatorul neuronal al acestei distinc?ii 'Ce anume determin? care reprezent?ri neuronale devin, ca s? spunem a?a, con?inuturile con?tiin?ei ' Aceste teorii sus?in c? numeroase percepte ?i/sau idei poten?ial con?tiente se lupt? ca s? intre ?n con?tiin??.Fiecare m?nunchi este un grup de neuroni, cel mai adesea distribuit de-a lungul multiplelor zone, care reprezint? ?n mod colectiv o imagine sau o senza?ie.?n timp ce creierul proceseaz? intr?rile ?i de asemenea ??i proceseaz? ?n mod recursiv propria-?i stare, m?nunchiuri diferite pot deveni active, ?i o anumit? competi?ie de tipul ?ca?tig?torul ia totul? determin? care va fi cea mai activ? ?i (a?adar) obiectul con?tiin?ei.O caracteristic? crucial? a acestei ipoteze este faptul c? m?nunchiurile sunt dinamice ?i distribuite-?nsemnand c? un singur m?nunchi poate ?ncorpora reprezent?ri asociate ale tr?s?turilor provenind de la diferite regiuni ale cortexului, ?i c? un anumit neuron poate participa ?n diferite m?nunchiuri la momente diferite. O parte din dinamica centra? a teoriilor ?m?nunchiurilor? este mo?tenit? direct de la asocia?ionismul clasic ?i ca?tig? plauzibilitate plecand de la caracteristicile asocia?ioniste ale re?elelor neuronale.De exemplu, este o caracteristic? natural? a majorit??ii reprezent?rilor neuronale este faptul c? activarea se va r?spandi din anumite elemente dintr-un m?nunchi la altele, pentru ca activand anumite tr?s?turi are reprezent?rii s? cauzeze ca re?eaua s? ?umple? golul l?sat de tr?s?turile care lipsesc, ?i eventual s? activeze ?ntregul m?nunchi.Invers, cel mai fundamental principiu al ?nv???rii la nivel neuronal-ideea c? neuronii care sunt activi ?n acela?i timp devin mai strans conecta?i(?neuronii care se declan?eaz? ?mpreun?, se leag? ?mpreun??)-furnizeaz? un mecanism pentru crearea de m?nunchiuri pe baza regularit??ilor pe termen lung din experien??. ?n mo?tenirea acestei p?r?i din structura asocia?ionismului, ?ns?, teoriile ?m?nunchiurilor? mo?tenesc de asemenea ?i multe dintre probleme sale clasice.Este dificil s? d?m mai mult decat o simpl? explica?ie a cum interac?ioneaz? contribu?iile variate ale senza?iilor, memoriei ?i ale imagina?iei precum ?i faptul c? mecanismul gandirii con?tient direc?ionate este obscur.Poate c? cele mai importante pentru teoriile prezente sunt problemele care se ridic? atunci cand se ?ncearc? caracterizarea diferen?elor dintre reprezentarea con?tient? ?i cea incon?tient?.Greenfield(1995) a explicat diferen?a ?n termeni de magnitudine a activ?rii( de exmplu, un individ este con?tient ?n func?ie de care m?nunchi este cel mai activ la un moment dat), dar acest lucru este problematic pentru c? magnitudinea(?n termeni de rat? de excitare) este deja folosit? de creier pentru a reprezenta intensitatea unui stimul.Acest fapt aminte?te de problema pe care au ridicat-o criticile ?n leg?tura cu afirma?iile lui Locke cum c? amintirile se diferen?iaz? de percep?ie prin neclaritatea lor; dac? este adev?rat, acest lucru ar ?nsemna c? amintirea unui obiect luminat ar trebui s? fie nediferen?iat? subiectiv de o percep?ie a unui obiect suficient ?ntunecat, ceea ce ?n mod clar nu este cazul.Dac? un sistem poate s? ?ncorporeze atat o reprezentare a magnitudinii obiective a unui stimul cat ?i distinc?ia dintre reprezent?rile con?tiente ?i cele incon?tiente, acel sistem va avea nevoie de c?i separate de encodare a acestor dou? fapte; o singur? variabil? cum ar fi rata de excita?ie nu poate executa singur? sarcina.?n sec?iunile care urmeaz? vom men?iona cateva propuneri concrete pentru ce variable adi?ionale poate folosi creierul pentru acest scop. Imagistica Senzorial? ?i Leg?tura La nivel neuronal, o modaliate de a interpreta con?tiin?a este ca fiind o integrare sau o ?leg?tur?? de reprezent?ri neuronale ?ntr-un concept unic ?i coerent.Atunci cand vedem un obiect, cu variatele sale tr?s?turi precum culoarea, forma, pozi?ia, mi?carea ?i identitatea sunt reprezentate ?n regiuni diferite ale creierului, dar experien?a noastr? este tot aceea a unui obiect unic ?i unificat care combin? toate aceste propriet??i.Cum este realizat? aceast? combinare ?i cum ?tim care tr?s?turi merg cu care obiect' Christof von der Malsburg (1981) a elaborat termenul de problem? de leg?tur? pentru a se referi la acest puzzle ?n contextul modelelor sistemului vizual, ?i ?nc? de atunci a tot fost l?rgit pentru a se referi la integrarea intermodal? ?i senzorio-motorie ?i chiar la integrarea percep?iei cu memoria. Precum a subliniat von der Malsburg (1981), un individ ??i poate ?n principiu rezolva aceast? problem? prin a avea lan?ul de procesare terminandu-se cu un set de neuroni specifici obiectului care s? ?nlocuiasc? ?ntregurile precepte.Acest tip de reprezentare este adesea caricaturizat? sustinandu-se c? implic? ?celule bunicii? de vreme ce ?n cazul cel mai extrem poate necesita o celul? unic? pentru fiecare precept posibil(de exemplu, bunica ta), iar aceea celul? este excitat? numai atunci cand detectezi respectivul obiect cu oricare dintre sim?uri.Acest tip de reprezentare este foarte ineficient ?i fragil, totu?i; ?ntr-un mod nesurprinz?tor, creierul nu pare s? fie organizat ?n acest fel.Nu exist? vreun Teatru Cartezian(Dennett, 1991) sau vreo regiune ?n care toate intr?rile s? convearg? pentru a produce o singur? reprezentare.Revenind la problema leg?turii, atunci, provocarea este de a explica cum o persoan? poate avea o experient? unic?, integral? a unui obiect a c?rui propriet??i variate sunt reprezentate ?n regiuni diferite ale creierului ?i niciodata aduse ?ntr-un singur loc. Dac? nu ?ntr-un singur loc, atunci de ce nu ?ntr-un singur timp 'O ipotez? interesant? care a ca?tigat importan?? ?n anii 1990 este aceea c? sincronizarea temporar? este cea care leag? reprezent?rile de la un cap?t la altul al creierului(Joliot, Ribary, & Llinas, 1994; Singer, 1996, 2001).Ideea este c? to?i neuronii care reprezint? un precept dat vor produce spini care coincid.Aceast? abordare valorific? faptul c? frecven?a spinilor nu epuizeaz? poten?ialul care transport? informa?ia a unui tren neuronal de spini.Chiar dac? doi neuroni produc acela?i num?r de spini ?ntr-un interval de timp dat, trenurile lor neuronal de spini pot diferi ?n multe privin?e importante.Sincronizarea ofer? a?adar o modalitate de a encoda acea dimensiune reprezenta?ional? ?n plus de care teoriile ?m?nunchiurilor? au nevoie.Exist? de asemenea ?i un num?r de motive teoretice bune pentru a urm?ri aceast? direc?ie, care le includ ?i pe urm?toarele(modificate din Singer, 1996): ? Constrangerile proces?rii perceptive ?n timp real duc la faptul c? mecanismul leg?turii trebuie s? opereze ?ntr-un timp foarte scurt.Trebuie de asemenea s? permit? crearea dinamic? a unor noi m?nunchiuri perceptive care s? includ? elemente care nu au fost asociate ?nainte.Ambele aceste cerin?e sugereaz? c? leg?tura trebuie s? fie implementat? la nivelul structurii ?i conectivit??ii anatomice. ? Este un principiu general robust faptul c? doi neuroni care stimuleaz? un al treilea vor avea un efect total mai mare dac? ambele lor impulsuri ajung la ?int? ?n acela?i timp( cu o mic? fereastr? de toleran??).Din acest fapt rezult? c? excitarea sincron? va intensifica vizibilitatea neuronal? ?i puterea asociativ? a componentelor disparate ale unui m?nunchi.Leg?tura prin intermediul sincroniz?rii poate a?adar explica de ce un camp vizual con?inand acela?i set de tr?s?turi poate recurge la asocia?ii diferite depinzand de cum sunt grupate acestea- deci, de exemplu, vederea un Wolkswagen violet poate induce amintirea unui vechi prieten ?n timp ce vederea unui Ford lang? un Volkswagen verde nu produce apari?ia acesteia. ? Neuronii din diverse regiuni pot manifesta modele excitatorii oscilatorii.Oscila?iile de genul phase-locking-coordonarea acestora pentru ca varfurile lor s? coincid?-ar putea fi o modalitate eficient? ?i puternic? de a genera sincronizarea de-a lungul unor distan?e lungi din cortex.Nevoia de un mecanism al sincroniz?rii poate a?adar veni cu o (de?i nu singura) posibil? explica?ie pentru omniprezen?a acestor modele excitatorii oscilatorii. Detaliile studiilor empirice asupra sincroniz?rii dep??esc anvergura ?ntinderii acestui capitol, dar acum este larg acceptat faptul c? oscila?ia sincronizat? joac? un rol important ?n leg?tura vizual? ?i poate de asemenea fi crucial? pentru procesele aten?ionale ?i memoria de lucru(pentru revizuire ?i discu?ie, vezi Engel, Fries, Konig, Brecht & Singer, 1999; Engel & Singer, 2001).Sincronizarea poate a?adar fi considerat? cel pu?in o precondi?ie neuronal? pentru con?tiin?? deoarece aten?ia con?tient? ?i con?tientizarea opereaz? ?n campul obiectelor ?ntregi, legate(Treisman & Kanwisher, 1998). Christof Koch ?i Francis Crick au avansat o propunere mai specific?, care a ajuns s? fie cunoscut? sub numele de ipoteza de 40 Hz(Koch & Crick, 1994).Ideea central? a acesteia este aceea c? oscila?ia sincronizat? ?n a?a-numita band? de frecven?? “gama“(aproximativ 25-55 Hz) este atat necesar? cat ?i suficient? pentru con?tiin??-cu alte cuvinte, faptul c? suntem con?tien?i de con?inutul reprezenta?ional al tuturor neuronilor care oscileaz? sincronizat ?n cadrul acestei bande de frecven?e ?i c? toat? imagistica noastr? con?tient? este acompaniat? de aceste oscila?ii. Aceast? ipotez? a fost un progres ?n dou? privin?e.?ntai, a dus ?n mod direct la aser?iuni clare, testabile empiric despre corelatul neuronal al con?tiin?ei(CNC).La nivelul celulei unice, ipoteza implic? faptul c? activitatea unui anumit neuron senzorial ar trebui s? se potriveasc? cu con?inutul con?tiin?ei senzoriale (de exemplu, ?n experimente precum cele ale lui Logothetis men?ionate mai devreme) atunci cand oscileaz? la frecven?e aflate ?n banda gama.La nivelul regiunilor func?ionale, de asemenea con?tiin?a ar trebui s? fie insensibil? la diferen?ele ?n activitate care sunt restric?ionate la regiuni care nu manifest? o oscila?ie semnificativ? a bandei gama .Aceast? ultim? idee a servit ca baz? pentru o faimoas? ipotez? asupra faptului c? noi nu suntem con?tien?i de con?inutul lui VI, primului stadiu de procesare din cortexul vizual (Crick & Koch, 1995).Din p?cate, precum au subliniat Crick ?i Koch, complicarea factorilor duce la problematizarea acestor implica?ii simple: Cum se poate distinge ?ntre neuronii care conduc o oscila?tie de cei care doar r?spund la aceasta 'Dar neuronii inhibitorii locali, care nu joac? un rol direct ?n comunicarea cu alte regiuni-ar trebui s? fie considera?i ca f?cand parte din CNC dac? oscileaz? ' ?n cercetarea acestor complexit??i, Crick ?i Koch presupun acum c? partea anatomic? a analizei CNC va fi mai complex?, implicand (cel pu?in) o analiz? mai fin? a contribu?iilor diferitelor tipuri de celule ?i a straturilor corticale(Crick & Koch, 1998). Ipoteza de 40 Hz a fost o noutate ?ntr-un fel secund care a fost mai pu?in remarcat, dar poate s? aib? ?n final consecin?e mai durabile.Spre deosebire de precedentul model al leg?turii sincronizate, aceasta a dus la distinc?ia ?n cadrul reprezent?rilor legate, ?ntre cele care sunt ?i cele care nu sunt con?tiente.Dac? aceast? ipotez? ar fi corect?, un neurobiolog care observ? activitatea unei perechi de neuroni senzoriali afla?i ?n regiuni separate ?i pot plasa ?ntr-una dintre cele trei categorii bazandu-se doar pe propriet??ile trenurilor neuronale de spini: ? Dac? oscileaz? ?n mod sincronizat ?n banda gamm, ?nseamn? c? neuronii contribuie la o reprezentare con?tient? unic?. ? Dac? oscileaz? ?n mod sincronizat cu o frecven?? aflat? ?n afara bandei gamma, atunci ?nseamn? c? ace?tia trebuie s? fac? parte dintr-o reprezentare legat? care nu este prezentat? con?tiin?ei(de exemplu, un obiect care se afl? ?ntr-o parte nesupraveghet? a campului vizual). ? Dac? ace?tia sunt activi, dar nu oscileaz? sau oscileaz? nesincronizat, atunci neuronii reprezint? tr?s?turi care nu sunt legate sau probabil legate de reprezent?ri diferite. Chiar dac? oscila?ia de 40 Hz nu este un criteriu tocmai atractiv, ar fi ?n mod clar folositor s? avem cateva resurse pentru a face disctinc?ia dintre reprezent?rile legate care sunt ?i cele care nu sunt con?tiente, iar un alt canditat pentru acest rol va fi discutat ?n sec?iunea urm?toare. Buclele talamo-corticale Talamusul este o structur? a encefalului aflat? la baza acestuia despre care se spune c? este ca o poart? c?tre creier deoarece toate semnalele senzoriale ?n afar? de olfac?ie trebuie s? treac? prin ea pentru a ajunge la cortex.Cortexul de asemenea proiecteaz? abundent ?napoi ?n talamus;pentru mul?i nuclei talamici, aceste proiect?ri descendente le ?ntrece ca num?r pe cele ascendente cu un ordin de magnitudine. Majoritatea nucleilor din talamus sunt a?a-numi?ii nuclei specifici, fiecare conectandu-se la o regiune relativ mic? a cortexului.Exist? ?i ca?iva nuclei nespecifici(incluzand ?i nucleii reticula?i ?i nucleii intralaminari), care exitind proiec?ii difuze, modulatorii de-a lungul marii p?r?i a cortexului-cu un singur axon care face sinaps? ?n multe regiuni distincte-?i primesc proiec?ii de la un ?ir larg. Conectivitatea larg? a talamusului ?i rolul s?u central ?n senza?ie l-au transformat ?n subiectul frecvent al numeroaselor teorii neuronale ale con?tiin?ei. Printre primele astfel de teorii a fost ipoteza proiec?iei talamusului a lui Francis Crick (Crick, 1984), ?n care talamusul controleaz? ce arii ale cortexului devin ?inta con?tiin?ei. De atunci, a?a numitele modele ale circuitului talamo-cortical au fost urm?rite la scar? larg?, ?i acest circuit joac? acum un rol ?n aproape toate teoriile neuronale ale con?tiin?ei; aici ne ?ndrept?m aten?ia asupra versiunii dezvoltate de Rodolfo Llinas. ?n anii 1990, Llinas ?i colegii s?i au condus o serie de studii detaliate asupra interrela?ion?rilor talamo-corticale, iar din acestea Llinas a dezvoltat o teorie ce integreaz? datele din con?tiin?a din timpul somnului ?i a st?rii de veghe, se adreseaz? problemei de leg?tur?, ?i furnizeaz? un criteriu pentru identificarea reprezent?rilor ce pot umple locul creat de ipoteza de 40 Hz. ?n primul rand, este important s? ?ntelegem cum modelele talamo-corticale au rol ?n procesul de leg?tur?. Subiectul comun ?n aceste teorii este acela c? interac?iunile talamo-corticale sunt necesare pentru generarea rapid? ?i precis? de oscila?ii sincronizate ?ntre regiuni corticale distincte. (Aceasta reprezint? o func?ie minim necesar? pentru talamus asupra c?reia aproape toate modelele cad de acord. Exist? mult mai multe ?ntreb?ri specifice asupra c?rora p?rerile difer?: Spre exemplu, nu este clar cat de crucial este rolul talamusului pentru a men?ine sincronizarea activit??ii neuronilor ?n cadrul unei singure regiuni corticale; ?i chiar dac? o parte din neuroni ar oscila chiar ?n vitro, exist? o ?ntreag? discu?ie asupra m?surii ?n care oscila?iile observate ?n cortex deriv? din astfel de propriet??i ?endogene” oscilatoare sau din interac?iuni sistem-nivel.) Astfel, talamusul se comport? ca un dirijor al unei simfonii corticale: Nu determin? ?n detaliu ce fac muzicienii, dar coordoneaz? activitatea lor ?i impune coeren??. F?r? aceast? contribu?ie a talamusului, creierul ar putea produce petice locale de sincronizare, dar nu ar putea s? lege multele propriet??i diferite ale unei percep?ii ?ntr-un singur obiect coerent. ?ntampl?tor, aceast? metafor? ilustreaz? de asemenea de ce este fals a descrie orice parte individual? a creierului ca loc al con?tiin?ei. Dirijorul ?i orchestra lucreaz? ?mpreun? pentru a produce muzic? coerent?; dirijorul impune o structur? orchestrei, dar la sfar?it sunt muzicienii invididuali cei ce produc de fapt muzica. ?n acela?i fel, talamusul ?ntr-un fel genereaz? ?i dirijeaz? con?tiin?a, dar numai ?n conjunc?ie cu zonele senzoriale ce produc ?i dau form? con?inutului proiectat de acea con?tiin??. Problema reprezent?rii multiplelor obiecte legate separat ?n acela?i timp poate fi rezolvat? m?car par?ial prin a asigura c? fiecare reprezentare distinct? oscileaz? la o frecven?? diferit?. Dar aceasta ?nc? las? deschis? ?ntrebarea a ce distinge reprezent?rile delimitate con?tient. Ce anume determin? care din grupurile ce oscileaz? simultan domin? gradul subiectiv de con?tientizare al unei persoane' Llinás (Llinás s ?i Pare, 1996) a identificat un mecanism ce poate subservi aceastei func?ii. Folosind magnetoencefalografia (MEG) pe oameni, a observat unde de activitate monofazat? ce traverseaz? cortexul din fa?a capului spre spate. Fiec?rei unde ?i ia aproximativ 12,5 ms pentru a traversa creierul ?i este urmat? de o pauz? similar? ?naintea unei noi unde, pentru un interval total de 25 ms per l??ime de und?, sau 40 Hz. Prezen?a lor este corelat? cu experien?a con?tient?: Ele apar continuu ?n timpul st?rii de veghe ?i al somnului REM dar dispar ?n timpul somnului non-REM. Aceste unde sunt aparent conduse de nucleii nespecifici ai talamusului, ce trimit proiec?ii ce traverseaz? cortexul din fa?? spre spate. Ipoteza lui Llinás este aceea conform c?reia con?tiin?a este marcat? de un al doilea tip de sincronizare: sincronizarea dintre un grup individual ?i unda de scanare nespecific?. Astfel, dintre toate grupurile ce sunt active la un timp dat, acelea care se axeaz? pe con?tiin?? vor fi cele care oscileaz? in aceea?i faz? cu unda de scanare. O serie crucial? de dovezi ?n acest sens vin din studiile lui Llinás asupra percep?iei auditive a oamenilor ?n timpul st?rii de veghe, REM, ?i somnul de joas? frecven?? (Llinás ?i Ribary, 1994). La subiec?ii ?n stare de veghe, un stimul auditiv proeminent (un declic zgomotos) va ?ntrerupe unda de scanare ?i va produce una nou?, ?n timp ce ?n REM stimulul va produce un r?spuns cortical dar nu va reseta unda de scanare. Aceasta pare s? corespund? cu abilitatea acestor stimuli de a atrage aten?ia con?tient? ?n timpul st?rii de veghe dar nu ?i ?n timpul somnului REM (sau ?n timpul nREM, unde unda de scanare este absent? sau cel pu?in redus? dramatic). Un alt set de studii (Joliot ?i al., 1994) a ar?tat o corela?ie diferit? ?ntre aceast? ?gamma reset” ?i percep?ia con?tient?. Subiec?ilor le-au fost puse o pereche de declicuri separate de un interval ?ntre 3 ms ?i 30 ms. Subiec?ii au putut distinge cele dou? declicuri numai cand acestea erau separate de aproximativ 30 ms sau mai mult, dar la un interval mai scurt au perceput un singur declic (de durat? normal?, nu dubl?). MEG a ar?tat c? intervaluri sub 12 ms au produs un singur reset, ?n timp ce intervaluri mai lungi au produs dou?. Autorii au concluzionat din aceste rezultate c? con?tiin?a este mai degrab? discret? decat continu?, cu cele 12 ms fiind ?cuantumul con?tiin?ei”, unitatea bazic? temporal? a experien?ei con?tiente. Chiar ?i pentru cei ?nclina?i spre conservatorism, aceste dou? serii de dovezi sugereaz? ?n mod v?dit c? exist? o oarecare rela?ie strans? ?ntre unda de scanare ?i experien?a con?tient?. Gerald Edelman ?i Giulio Tononi (Edelman ?i Tononi, 2000; Tononi ?i Edelman, 1998) de asemenea au eviden?iat sistemul talamo-cortical, chiar dac? preocuparea lor a fost mai pu?in pentru sincronizarea ?ns??i cat pentru integrarea func?ional? a ceea ce ?nseamn? aceasta. ?n modelul lor reprezentarea neuronal? con?tient? este definit? ?n primul rand de dou? caracteristici: integrarea, tendin?a neuronilor dintr-un grup reprezentativ particular de a interac?iona mai puternic ?ntre ei decat cu cei din exteriorul grupului; ?i complexitatea, abilitatea creierului de a selecta o stare specific? dintr-un repertoriu vast de posibile st?ri (?i de a face asta de cateva ori pe secund?). Ei folosesc termenul de miez dinamic pentru a se adresa unei grup?ri func?ionale de neuroni ce joac? acest rol. Cuvantul ?dinamic” este foarte important aici: Pentru Edelman ?i Tononi (ca ?i pentru Llinás), ?miezul” con?tiin?ei nu este o structur? anatomic? persistent? ci un model efemer de activitate ce va fi prezent ?n regiunile diferite ale cortexului (?i pe neuroni diferi?i ?n cadrul acelor zone) ?n timpi diferi?i. Sinele ?i Con?tiin?a O alt? dezvoltare major? ?n studiul con?tin?ei a fost gradul crescut de aten?ie acordat? rolului reprezent?rii de sine. ?n cadrul filosofiei, con?tiin?a a fost deseori analizat? ?n termeni de rela?ionare ?ntre evenimente mentale trec?toare – ganduri, idei, senza?ii – ?i un sine persisten, unitar. Aceast? abordare a fost acum transpus? ?n domeniul empiric de c?tre neurochirurgi, ce ?ncearc? s? determine cum contruie?te creierul o reprezentare de sine ?i cum aceasta contribuie la experien?a cognitiv?. Acesta este ?nc? un punct ?n care convergen?a marilor teorii neuronale ale con?tientului este evident?. Astfel ne ?ndrept?m aten?ia asupra lucr?rii lui Antonio Damasio, unde percep?iei de sine ?i leg?turii acesteia cu luarea unei decizii le sunt acordate un rol principal la Edelman ?i Tononi (2000) ?i Llinas (2001). ?n Gre?eala lui Descartes, Damasio (1994) ap?r? ideea potrivit c?reia gandul con?tient este dependent substan?ial de perceperea visceral? de sine. ?n viziunea lui, alegerea con?tient? a unei decizii presupune nu numai motivare abstract? ci ?i monitorizarea unui circuit corporal ?n care creierul si corpul ??i r?spund unul altuia. Mecanismele fiziologice precum sistemul endocrin ?i sistemul nervos simpatic si parasimpatic r?spund stimulilor externi ?i interni ce sunt reprezenta?i de c?tre creier, iar trunchiul cerebral monitorizeaz? corpul ?i ?nregistreaz? schimbarea st?rii generat? de aceste sisteme. Asta d? sens expresiei ?instinct visceral”; ?n numeroase studii (Bechara, Damasio, Damasio ?i Anderson, 1994; Damasio, 1996) Damasio ?i colegii s?i au ar?tat c? r?spunsurile fiziologice pot fi necesare pentru luarea unei decizii exacte ?i pot de asemenea s? ?nregistreze r?spunsul ?corect” ?n solu?ionarea unei probleme, chiar ?nainte ca subiectul s? fie con?tient de aceasta. Ulterior, Damasio (1999) a extins acest model pentru a sus?ine no?iunea de con?tiin?? perceptiv?. Reprezentarea de sine visceral? acum constituie un proto-eu, un sim? din moment ?n moment al prezen?ei ?i al st?rii corpului cuiva. Percep?ia simpl? devine experien?? con?tient? cand este integrat? ?n vreun fel sau rela?ionat? cu acest proto-eu, prin metoda reprent?rilor de ordinul al doilea, ce ?nregistreaz? r?spunsul corpului la un rezultat al percep?iei. Con?tiin?a esen?ial? este domeniul experien?ei con?tiente primare, constituit? de o serie de reprezent?ri de tipul ?Ce p?rere am despre ceea ce v?d'”, ?i con?tiin?a extins? este extensia acestor experien?e ?n trecut ?i viitor prin puterea memoriei ?i abstrac?iei conceptuale. Damasio (1999) a oferit ipoteze specifice ?n leg?tur? cu localizarea neuronal? a acestor func?ii. El a sugerat c? reprezent?rile de sine ce constituie proto-eul sunt generate de un num?r de structuri ale trunchiului cerebral superior (inclusiv ceea ce este denumit tradi?ional sistem reticular), hipotalamusul ?i regiunile somatosenzitive ale cortexului (?n primul rand ?n cortexul parietal drept). Con?tiin?a esen?ial? depinde ?n principal de cortexurile cingulare ?i de nucleul intralaminar (nespecific) al talamusului, iar con?tiin?a extins? se bazeaz? pe cortexurile temporal ?i prefrontal. Pentru a intepreta aceste afirma?ii, este important de ?n?eles no?iunea particular? a localiz?rii cu care lucreaz? Damasio. Acesta este un neurochirurg clinic, iar principala sa surs? de studiu este observarea pacien?ilor cu leziuni cerebrale focalizate. ?n tradi?ia neurologiei clinice, afirma?ia c? ?func?ia F este localizat? ?n sistemul S” rareori ?nseamn? mai mult decat c? ?distrugerea sistemului S va afecta (mai mult sau mai pu?in selectiv) func?ia F” - ?i ?n orice caz, aceasta este cea mai puternic? afirma?ie ce poat? fi sus?inut? doar de eviden?ele leziunilor. Acest tip retrans de specificare este important, dar este ?n acela?i timp fundamental incomplet ca o explica?ie a func?iei ?n chestiune deoarece nu descrie mecanismul prin care func?ia este realizat?. Ca mod de ilustrare, consider?m urm?toarele afirma?ii: (a) ?Pl?manii sunt organele ce oxigeneaz? sangele” ?i (b) ?Plamanii con?in un fagure de compartimente cu aer, ?i de aici au o suprafa?? intern? foarte mare. Sangele este pompat direct prin pl?mani ?i este adus la suprafa?a acestor compartimente, permi?and schimbul de gaze cu aerul inhalat.” Ambele sunt ?ntr-un oarecare sens specifica?ii ale func?iei de oxigenare, dar prima nu explic? metoda prin care func?ia este realizat?. Pentru ?nsu?i acest motiv, este de asemenea mai u?or s? formul?m ?i s? confirm?m – de exemplu, m?surand con?inutul de oxigen la intrare ?i la ie?ire din pl?mani. O teoriei a con?tiin?ei contruit? pe aceste linii poate totu?i avea consecin?e importante: De exemplu, ne ?ndrum? spre a interpreta natura ?i caracterul subiectiv a unei serii de patologii neuronale, de la boala Alzheimer pan? la sindromul locked-in, ?i poate contribui la stabilirea parametrilor unui studiu mai focalizat pe func?ii individuale. Dar ?n afara teritoriului de diagnostic, utilitatea ?i este limitat? pan? cand poate fi completat? cu tipurile de mecanisme ce stau la baza func?iei, ce accept? predic?ii mai minu?ioase, test?ri ?i explica?ii. Un cuvant asupra Teoriilor la Nivel Subneuronal ?n observarea abord?rilor neurochirurgicale asupra con?tiin?ei, am restrans discu?ia la teoriile la ?i deasupra nivelului celular, l?sand la o parte ?ncerc?rile de a lega con?tiin?a de structurile subneuronale, ca microtubuli sau particule cuantice. (Eccles, 1992; Hameroff, 1998; Hameroff ?i Penrose, 1996; Popper ?i Eccles, 1977). ?n timp ce este foarte posibil ca mecanismele subcelulare s? joace un rol din ce ?n ce mai important ?n teoriile viitoare ale func?ion?rii neuronale, acest rol va fi doar o pies? a teoriei complexe, la mai multe nivele, la fel cum procesele descrise de biochimia molecular? formeaz? o pies? din structura explicativ? a biologiei. Drintr-o perspectiv? metodologic?, entit??ile subcelulare nu sunt mai suficiente pentru explicarea con?tiin?ei decat sunt pentru explicarea metabolismului sau a imunit??ii. Sunt multe alte niveluri mai importante de analiz?, dintre care multe evident relevante pentru func?ia ?n cauz?. O simptom? a acestei probleme este felul ?n care teoriile subcelulare tind s? rela?ioneze ?n mare cu doar una sau dou? propriet??i ale con?tiin?ei – spre exemplu, aceea c? (referitor la microtubuli) con?tiin?a este afectat? de anestezice, sau aceea c? (referitor la re?eaua cuantic?) se poate schimba neprev?zut ?i global. Exist? ?n mod sigur loc sub marele cort al ?tiin?ei pentru cateva astfel de teorii; dar ?n perspectiva noastr? nu merit? aten?ia majorit??ii pan? cand realizeaz? o integrare mai strans? a nivelurilor intermediare de neurochirurgie ca ?i o conexiune mai rafinat?, testabil? empiric cu propriet??ile con?tiin?ei ?nse?i. CONCLUZIE: VIITORUL CON?TIIN?EI Problema ra?iune-corp ?i multe dintre problemele ?ntalnite ?n studiul con?tiin?ei pot rezulta din modele mentale separate (sau scheme conceptuale) pe care le folosim s? ne gandim la evenimente mentale sau psihice. Modelele mentale ne influen?eaz? profund gandirea, furnizandu-ne structura pe care construim problemele ?i eventualele solu?ii. ?n acela?i timp, este posibil s? distingem propriet??i ale modelului de propriet??iile realit??ii. Dup? cum se observ?, modelele noastre de mental ?i psihic sunt distincte, dar acesta poate fi mai mult un simptom al ?n?elegerii noastre deficiente decat un fapt al lumii ?nse?i. Un fel de a ?n?elege progresul descris ?n acest capitol este ca un fel o recapitulare a acestei diviziuni dualiste. Psihologii care studiaz? con?tiin?a au g?sit c?i de a o lega de comportamentul fizic al organismului, creand leg?turi epistemologice ?ntre minte ?i lume. ?n plus, pe m?sura ce am ?nv??at mai mult despre structura detaliat? a func?iilor mentale precum aten?ia, percep?ia, memoria, ?i luarea deciziilor, a devenit din ce ?n ce mai pu?in tentant de a le considera ca p?r?i ale unei con?tiin?e transcedentale. ?n acela?i timp, neurochirurgia a ?nceput s? elucideze conexiunile ontologice ?ntre minte ?i trup, f?cand posibil a vedea unde modelele min?ii ?i fizicului se suprapun ?i eventual combin?. Aceste realiz?ri ne fac s? reflect?m cu uimire la istoria studiului ?tiin?ific al con?tiin?ei. Pan? la emanciparea studiului comportamental ?n prima parte a secolului dou?zeci, a fost la considerat la scar? larg? obiectul central ?n domeniul psihologiei. Apoi, ?n timpul erei studiului comportamental ?i pan? spre sfar?itul revolu?iei cognitive, ce a ?nceput ?n anii 1960, a fost eliminat? complet din studiu. Acum poate furniza un nou centru pentru a integra diferite zone cognitive ?i a ajuta la rela?ionarea lor cu descoperirile uimitoare din domeniul neurochirurgiei. Ce poate fi spus despre viitorul con?tiin?ei' Exist? o paralel? instructiv? aici cu istoria vie?ii (Farber, 2000). La sfar?itul ultimului secol, era ?nc? loc de ?ndoial? dac? va fi vreodat? un consens asupra proceselor vii si nevii. Cu con?tiin?a, a fost (?i pan? la un anumit punct, ?nc? este) o diviziune ?ntre modelele mentale pe care le folosim s? descriem comportamentul obiectelor animate ?i neanimate. Vitali?tii sus?in c? aceast? diviziune este reflectat? ?n realitate, ?n timp ce materiali?tii disput? faptul c? via?a a fost ?n cele din urm?